Posts Tagged "Capela Sixtina"
Cum să pui un pui pe-o sticlă (II)
E deja a doua zi… dar orice capodopera a necesitat timp şi perseverenţă… şi Michelangelo a pictat Capela Sixtină în patru ani… şi aţi văzut ce a ieşit. Puteţi folosi scuza asta la orice reproş al partenerei (de genul “ Ai zis k găteşti? Şi tu ce ai facut? Bere din sticlă, nu pui pe sticlă!… şi poate urma o enumerare regăsită în Atlasul zoologic). Eu am folosit-o şi m-am ales cu o periodă de abstinenţă, sobrietate şi ascultare de porunci… dar poate ai mai mult noroc.
Dacă ai rămas viu şi după proba asta, te închizi în bucătărie şi încerci să îţi reabilitezi imaginea.
Iei puiul şi îl speli. La cât o să pătimească în continuare merită… chiar şi o ultimă ţigară (da’ săracu nu mai are cap, din fabricaţie, aşa k mai bine o fumezi tu ).
După ce i-ai făcut toaleta, îl ungi cu unt… peste tot… cu simţ de răspundere… interior – exterior. Eventual închide ochii şi imaginează-ţi că îi faci masaj consoartei (nu e nevoie să măreşti presiunea când ajungi în dreptul gâtului… din păcate bietul pui nici gât nu posedă… iar el nu are nici o vină). O variantă e să te gândeşti la alticineva, dar poate te pune dracu’ să rosteşti vreun nume ,cuprins fiind de pasiune… şi te aude un perete… (perioada aia de care vorbeam mai sus ar fi cel mai plăcut lucru ce ţi s-ar putea întâmpla).
Şi ungi… şi ungi… şi ungi… până ajunge la orgasm…pardon… până îl acoperi tot. Acu’ poţi fuma ţigara de după.
Apoi, pui mâna pe cel mai mare cuţit pe care îl găseşti, îţi pui pe faţă o mască gen “I know what you did last summer “ sau “ Vineri 13” şi îi tragi nişte crestături din loc în loc. În ele bagi căţei de usturoi.
După ce ţi-ai potolit pornirile criminale (şi poţi merge liniştit a doua zi la serviciu), amesteci într-un bol condimentele alea de care vorbeam ieri şi repeţi cu ele operaţiunea de mai sus (adică o a doua partidă de uns, tot la fel… interior-exterior).
Ferchezuit în felu’ ăsta, îl iei cu binişorul şi, brusc, cu un rânjet pe faţă (e absolut necesar), şoptindu-i cât mai tenebros k numele tău e de fapt Vlad Ţepeş, îl înfingi într-o sticlă (umplută cu apă caldă). Şi îl arunci în cuptor (pe care l-ai încins iniţial). Nu e greu… pe timpul Inchiziţiei era ceva normal…şi ăia nu foloseau numa’ pui.
Sunt doua variante… dacă îl vrei mai crocant, şi nu ai vecini care să cheme pompierii la primul nor de fum care îţi iese pe geamul bucătăriei , aşezi sticla într-o tavă goală. În caz contrar, toarnă nişte apă în ea (cu foi de dafin).
Deschide o bere (dacă ţi-a mai rămas de aseară) şi aşteaptă… Din când în când mai toarnă nişte unt topit peste el… Când crezi k e comestibil, îl scoţi din cuptor. Şi îl mănânci (Roagă-te să îi placă şi partenerei… poate te iartă)
Read More
Comentarii
