Compania de turism “Betivul de cuvinte”...
Calatorind printre nori. Va salut dragii mei: Luna, Carmen, Teo, Vania, Nea Costache,...
Căldură mare, mon cher!
Mă declar învins. Oricât de mult aş iubi căldura, de data asta e prea mult. Cu draperiile trase zac în pat. Am o bere rece într-o mâna şi telecomanda în cealaltă. Şi visez. La un loc răcoros, un loc cu verdeaţă, unde nici chirie, nici serviciu, nici alt stres nu e… Poate în Piatra...
Nepoata-mea
Ea e Anck. Mai precis Anck su Namun (mereu m-a fascinat imaginatia debordanta a sora-mii atunci cand a fost vorba sa le puna nume animalelor de companie). Pentru ca e “deontologic” sa precizezi sursa fotografiei:...
Descoperirea mileniului
Arhimede, Newton, Roentgen, Fleming, Bețivul de cuvinte… Nu! Nu am înnebunit! Ați citit bine! Locul meu este acolo. Intre EI. Generațiile următoare mă vor pomeni, îmi vor închina balade, îmi vor ridica statui, temple. Viața mea va fi subiect de romane, filme, betia de cuvinte se va numi religia universală… iar blogul… ei bine, blogul meu va fi următoarea Biblie. Peste câteva sute de ani (puține) Statuia Libertății va avea în mâna dreaptă, în loc de făclie, o sticlă, iar pe cartea din stânga va fi inscripționat „www.betivuldecuvinte.ro”
De ce cred asta? Păi simplu. Ca și cei enunțați mai sus am descoperit ceva din pură întâmplare. Insă, ce mă face “mai superior”, ce îmi dă aripi să visez la un loc în Olimp (nu e vorba de stațiune… ) e natura descoperirii.
Faptul că un corp scufundat într-un lichid e impins bla bla bla… un fâs. Nu știam eu de ce îmi dă cada pe dinafară când o umplu până la refuz și o invit pe Laura la o baie romantică. De asta există mop.
De la Newton am învățat ceva. Nu îmi parchez niciodată mașina sub un măr. Sau sub orice alt copac cu fructe mari și grele. La cât costa azi un parbriz!
Razele x. Vacs. De când mă știu toți îmi spun: ești așa slab de vad prin tine! Deci la ce îmi mai trebuie radiografie!
Penicilina. Doamne, câte blesteme a luat bietul Fleming! Câte cururi au suferit! Câți ochi au izbucnit în lacrimi la vederea unei seringi. Dacă ar fi știut, sigur ar fi aruncat mucegaiul acela nenorocit.
Dar eu… betivul de cuvinte… Descoperirea mea va zgudui omenirea din temelii. Grupurile de cercetători de la universitățile britanice, americane, australiene, pachistaneze, surinameze vor cădea în genunchi în fața mea. Își vor roade degetele de invidie dar, într-un final, îmi vor recunoaște superioritatea.
Pentru că EU…BETIVUL DE CUVINTE…am descoperit secretul suprem!!!!
Cum să ai LINIȘTE într-o relație!
Să mă explic:
Mă întorceam de la birou. Era ora 23 și ceva. Nu mai contează ce înseamnă “și ceva”. Atâta timp cât serviciul se încheie la ora 17, cele câteva minute după 23 sunt insignifiante. Esențialul e că mă întorceam de la birou. E logic… dacă la 8 dimineață pleci la birou, indiferent la ce oră te întorci acasă, tot de la birou se spune că vii. Orele de după 17 întră în categoria “ Păi venem spre casă și pe drum m-am întâlnit cu x. Nu mă mai văzusem de mult cu el”. Partea cu “nu mă mai văzusem” e esențială. Trebuie introdus intervalul de timp. Câțiva ani… peste 10 e suficient. Asta ar explica perioada dintre 17 și 23… și ceva. Păi să povestești ce ai făcut în ultimii 10 ani cere timp. Și de la atâta povestit ți se usucă gura. Iar apa nu e indicată. Dar să revenim.
Mă întorceam de la birou. Eram în scara blocului. Într-o mână aveam o sticlă de vin. Na, mă pocnise romantismul. Sau mă simțeam cu musca pe căciulă. De asta, în cealaltă mână strângeam febril un buchet de trandafiri. Urcatul scărilor… aproape în genunchi. O penitență. Cine dracu a stins lumina pe scară!
Dar am trecut și peste asta. Cineva, acolo sus… Intru în casă (oare chiar există broaște de uși mobile… că eu a trebuit să o țin ca sa pot băga cheia!). Și mă trezesc față în față cu persoană pe care aș fi dorit să o vad în orice secundă a fiecărui minut al fiecărei ore din fiecare zi a fiecărui an din viața mea. Numai atunci nu. Laura.
Am înghețat. Trandafirii din mâna mea au luat și ei poziția ghiocelului.
Insă nimic. Nici o vorbă.Fața ei… imobilă. Mă așteptam la o avalanșă “ târziu… aștept… fac mâncare… prieteni… nesimțiți… nu anunți… bere… etc “ Dar… lemn, beton.
Așez ușor vinul pe masă. Doar sunetul atingerii sticlei de lemn ar fi declanșat o altă avalanșă “ nu-ți ajunge… mă păcălești… vrei… profiți…sex… eu… tu… singur” Dar… la fel… nimic.
Profit de situație și licitez. Mă schimb. Cămașa aruncată prin bucătărie, blugii pe hol, chiloții pe televizor. Iar nimic! Cu aceeași față imobilă, Laura a strâns tot. Apoi, mi-a întins un bilet. Pe care scria:
“Mi-am pus o mască de față. Nu pot vorbi sau înjura că mi se strică”
Atunci am strigat… Evrika. Cu un patos care l-ar fi făcut invidios pe Arhimede.
Am descoperit soluția pentru LINIȘTE într-o relație.
Masca pentru față!!! De preferabil cea transparentă. Asta dacă nu sunteți fani Karl May și vă doriți să găsiți acasă o reincarnare a lui Winnetou, vopsită în culorile războiului și gata să ia un scalp.
Însă, și în acest caz rezultatul e același. Liniște! Că se crapă masca!
Read More
Miercurea fără cuvinte (5)
… capăt de drum.
Ping – pong cu prietenii: Alecu, Alex, Carmen, Creve, Grapefruits, Ioan Usca, Luna, Nea Costache, Teo, Theodora, Haicasepoate, Haicasepoate.eu, Se-cret, SoriN, Costin Comba…
Read More
Life in pictures
Cineva, acolo… Sus…
O idee Costin Comba
Ping – pong cu prietenii: Alecu, Alex, Carmen, Creve, Grapefruits, Ioan Usca, Luna, Nea Costache, Teo, Theodora, Haicasepoate, Haicasepoate.eu, Se-cret, SoriN…
Read More
Amical…
Inițial trebuia să fie un meci între naționala României și “pumele” din Argentina… din păcate ne-am ales cu un meci între ” pulele” din România și naționala San Marino. Rezultatul… suntem blegi… o Viagra?
Read More
Miercurea fără cuvinte (4)
Pe-un picior de plai…
Ping – pong cu prietenii: Alecu, Alex, Carmen, Creve, Grapefruits, Ioan Usca, Luna, Nea Costache, Teo, Theodora, Haicasepoate, Haicasepoate.eu, Se-cret, SoriN, Costin Comba…
Read More
Comentarii
