Mai mult ca perfecţii
Un mic exerciţiu de imaginaţie. Ai murit. Ştiu… e cam sadic, dar uneori se mai întâmplă. Urmează etapele clasice, descrise în literatura de specialitate şi in câteva documentare pe Discovery: un tunel, brusc o lumină albă, orbitoare, eventual vreo rudă decedată anterior care te cheamă .Trecem peste ele… sunt doar amănunte nesemnificative.
Ajungi în faţa unei uşi albe pe care scrie “Birou de reîncarnări”. Timid, baţi la uşă şi intri. Un birou alb. In spatele biroului, un funcţionar obişnuit, cu barbă, aripi şi un cerculeţ deasupra capului. Normal, îmbrăcat într-un costum alb. Îţi notează numele într-un registru şi îţi înmânează o hârtie.
-Completaţi ,vă rog, acest formular şi apoi reveniţi!
Plin de curiozitate îţi arunci o privire. “ Cum ai vrea să fii în noua viaţă?”
Dificilă întrebare, nu-i aşa? Necesită ceva timp de gândire!
Eu aş răspunde din prima. Fără nici o ezitare. Nici nu ar trebui să mă gândesc. Ştiu exact cum vreau să fiu. Exact ca unul dintre ăia din anunţurile matrimoniale. Păi unde mai găseşti toate calităţile din lume adunate într-o singură persoană. Un întreg pantheon de zei ai frumuseţii şi inteligenţei dat prin mixer şi turnat într-un singur corp. Intelectual, frumos, inteligent, atletic,fără vicii, situaţie materială bună (chiar excelentă), simţul umorului etc, etc. Fără cusur. Visul oricărei femei.
Păi dacă eşti perfecţiunea întruchipată, de ce trebuie să apelezi la modalitatea asta pentru a-ţi găsi femeia potrivită? La uşa ta ar trebui să fie coadă mai ceva ca la promoţiile din supermarket. Să se lupte pentru tine. Îmi imaginez o discuţie dintre doi adonisoeinsteini din ăştia, la un pahar de apă plată (că doar nu au vicii):
-Bunul meu prieten, mintea mea nu poate concepe ( sunt elevaţi, nu folosesc expresii de genul ,,fratele meu, cum …. mea ). Am şase doctorate, sunt director de multinaţională, merg la sală şi la solar zilnic, nu fumez, pictez şi am scos 3 volume de poezii. Şi cu toate astea nici o femeie nu mă bagă în seama. Singura soluţie e să dau anunţ la matrimoniale. În acest mod, sigur o să reuşesc”.
Ce şanse de reuşită ar avea oare un anunţ de genul:
“Bărbat citit (deţin toată colecţia Cancan), chelie, început şi continuare de burtă, fumător înrăit cu accente de alcoolist, înjur fără să mă repet câteva ore, ador să mă scarpin în nas (şi nu numai), nu ridic colacul la WC (am precizie). Imi plac serile romantice, doar eu şi meciul de la tv. Caut parteneră”
5 Comments
Trackbacks/Pingbacks
- Matrimonială : Alex Mazilu – Foto Blogging - [...] poala elegantă a rochiei, grâul, pantofii noi – şi mereu puţin strâmţi – de ginere… Dar cum se termină… ...
- Distilerie blogger-istică. Beţivul de cuvinte « Teo Negură - [...] faină, o să mai auziţi de el! [...]

… pai, “anunţ de genul” descris de tine ar avea un succes rasunator … deoarece e posibil sa existe sansa sa se descopere si ceva bun ….asta faţă de “mai mult ca perfectismul” prezentat mai sus … oricum … Valabil … Am zis
Superb!
Pai cine cauta gaseste…
Ei, se întâmplă! Rar, rar de tot…
Atat de rar incat intra in marja de eroare