De câţiva ani buni lucrez în administraţia publică. Aia centrală, atât din punct de vedere al clasificării din legislaţia de profil cât şi din cel al amplasării sediilor instituţiilor prin care m-am perindat… exact în buricul capitalei. Prin urmare ar trebui să fiu obişnuit cu modul de lucru, procedurile, termenele, tabieturile  precum şi atitudinea angajaţilor din sistem, şi, pe cale de consecinţă, să nu mă mai surprindă nimic.

FALS.

     În 99,9% din cazurile în care trec de cealaltă parte a baricadei şi sunt nevoit să dau piept cu birocraţia, ca un simplu cetăţean, am impresia că am aterizat aici de pe altă planetă, nu cunosc limba şi obiceiurile pământene, astfel încât nu pot să înţeleg ce mi se cere sau nu pot să mă fac eu înţeles. Limba în care vorbeşte administraţia publică e mai complicată decât sanscrita iar normele care stau la baza ei sunt mai imbecile şi lipsite de sens decât cel mai imbecil şi lipsit de sens lucru din univers (nu găsesc acum nici un echivalent potrivit… poate Trăsniţi în Nato, dar şi idioţenia asta de emisiune pare genială prin comparaţie).

       Inevitabil, orice întâlnire cu această gaură neagră scoate din mine o multitudine de personalităţi, de Euri, pe care cred că nici cel mai priceput psihanalist nu ar fi reuşit să le descopere.

     Iniţial, la suprafaţă apare analistul: “ Deci am nevoie de: copie dupa buletin, certificat, contractul în original etc, etc” După, îşi face locamuzatul: “Ha, ha, ha. Ia uite câte acte trebuie! Şi fii atent ce comic! Cică îţi trebuie copie legalizată de pe cartea de identitate !”. Imediat, apare uimitul: “ Cum??!!! Şi certificatul trebuie legalizat??!!”. Işi intră în rol economistul “Deci 5 lei taxa asta, 10 lei taxa cealaltă, taxele la notar… s-a dus şi salariul pe luna astă”. Vine la rând pesimistul: “Nu o să reuşesc să mă încadrez în termen. Până îmi eliberează adeverinţa asta îmi expiră cazierul”.

    După câteva zile de alergătură şi, eventual după încă câteva treceri prin etapele de mai sus (în general, dacă ai nevoie de ceva de la o instituţie, în lista de documente necesare neapărat trebuie să existe cel puţin unul pe care îl eliberează altă instituţie – sau chiar aceeaşi, dar un alt departament – şi pentru care e necesar un alt şirag de documente), cu dosarul pregătit (sau cel puţin aşa crezi tu), te prezinţi încrezător la ghişeu. Crezi că nu se mai poate întâmpla nimic, doar ai verificat de o sută de ori.

FALS.

Pentru început eşti amabil: “Săru-mâna. Mă scuzaţi că vă deranjez…

Sperai că scapi aşa uşor?  Doar e vorba de administraţia publică română. Aici nu merge aşa… din prima. Ce…te credeai mai deştept?!. Niciodată documentele pe care cu atâta trudă, nervi şi timp pierdut pe la cozi  ai reuşit să le aduni nu sunt în regulă. Întotdeauna trebuie să existe ceva. O ştampilă e pusă cu un milimetru mai în stânga sau mai în dreapta, copia nu e clară, de ce e capsată hartia asta şi muuuulte altele.

Atunci încerci să fii împăciuitor: “Haideţi doamnă că nu-i un capăt de ţară. E o copie…aşa a ieşit din copiator

Nimic. Persoana din faţa ta e de stâncă. Aşa e la lege. Actele se arhivează şi dacă vine un control…

O faci pe mierosul: “ Poate o acceptaţi şi aşa totuşi, dacă sunteţi drăguţă. Şi se vede că sunteţi. Lucrez şi eu în administraţie şi ştiu cum e…”.

Ţi-ai găsit! Doamna din faţa ta e mai neclintită ca Piţurcă din postul de selecţioner. Nu are chef de dulcegării. E stresată, agasată, la menopauză… cine poate şti.

Treci la ameninţări: “Vă fac plângere. Nu se poate aşa ceva! E bătaie de joc…”. Aici te opreşti din proprie iniţiativă. Unde dracu să faci plângere şi cine o bagă în seamă.

Devii milog: “Vă rog eu frumos! Am alergat câteva zile să strâng toate astea. Vă rog”.

Apoi imediat disperat : “Am nevoie urgent de hârtia asta. M-am învoit de la serviciu să vin aici. Mă dau afară dacă mai lipsesc. Nu se poate să îmi respingeţi dosarul pentru un lucru aşa mărunt”.

Din momentul ăsta totul depinde de soartă. Dacă eşti născut într-o zodie norocoasă, poate Cerberul de la ghişeu va închide ochii la milimetrul ăla care desparte ştampila de mijlocul paginii şi îţi va primi dosarul. Dacă ursitoarele erau în concediu când te-ai născut, atunci eşti nevoit să mai treci o dată, sau, în cazul în care eşti total lipsit de şansă, de mai multe ori, prin Purgatoriul descris mai sus.

În stradă, cu documentul mult râvnit în mână ori cu dosarul “de completat”, izbucneşte furiosul. Vei rămâne şi tu uimit de varietatea de înjurături şi blesteme care ţi se bulucesc pe gură, de modul extrem de plastic în care reuşeşti să combini organe, activităţi sexuale, sfinţi şi rude ale funţionarului de la ghişeu, ale şefului său, ale şefului şefului său şi tot aşa până în vârful ierarhiei.

La final, apare resemnatul: “Asta e…”

Tags: , ,

Intr-o țară manelistă, cu un guvern pe măsură, nu e nici  o surpriză indexarea …

Doc2

Și nu… nu căutam Guță… căutam Guvernul României… abia tastasem GU…

Mă sună în week-end un prieten:

“Salut! Am o problemă și vreau să mă sfătuiesc cu tine. În cât timp crezi că poți ajunge până în centru?”

“Păi, până mă îmbrac, până ajung la metrou, până vine metroul… vreo trei sferturi de oră…”

“Nu poți mai repede… e urgent!”

“O să încerc. Să zicem … 45 de minute?”

“Perfect!”

Freedom!!!

freedom

Tags: ,

CSC_0109

 

Nick Cave & Kylie Minogue – Where The Wild Roses Grow

Tags:

Racheta alba, pamant printre stele.

Copilarie visand.

Racheta alba cu albe vele

Și desfasurate in vant.

racheta albă

Tags: ,

… e mai cald. Mai ține mult frigul ăsta?

 

frig

Tags:

E timpul pentru un “scurt”… moment de relaxare!

Tags:

drum

Tags: